BednayaNastya.MyForum.ro

alex · Alexandr & Maria Data inscrierii: 25/Aug/2006 Mesaje: 476

(Continuare):

Prin ploaia trista, lunga procesiune a trasurilor se tara inconjurata de bubuiturile tunurilor, printre putinii privitori si aplauze firave. Poate ca se asteptasera la ceva mai mult entuziasm, avand in vedere ca aceasta era prima aparitie cu adevarat importanta in public, in ultimii zece ani. Chiar si cand au urcat scarile la intrarea in catedrala oamenii adunati nu au ovationat. Poporul strans in fata catedralei nu l-a ovationat nici pe tar si nici pe mostenitor, nici pe imparateasa-vaduva si nici pe tarina, cum nu au existat urale nici la trecerea celor patru tinere mari ducese. Imbracate toate in rochii albe de vara, acestea paseau in urma parintilor lor, departe de furtuna de afara, in interiorul catedralei.
Nu au fost organizate baluri pt. a sarbatori tricentenarul familiei Romanov, Alexandra refuzand sa gazduiasca asemenea petreceri. Ea insasi a aparut o singura data la un bal dat de nobilimea din St. Petersburg, in Sala Coloanelor. Alexandra a pasit in sala la bratul sotului sau, imbracata cu o rochie alba impodobita cu diamante. In acea seara nu a dansat; agitatia si numarul mare de persoane ii produceau o dispoziție de nervozitate. Pe masura ce trecea timpul, devenea si mai nervoasa, ajungand intr-o stare de frenezie isterica. La un ocazie dat, s-a indreptat spre Nicolae care a condus-o afara din sala. Grabnic ce usa s-a inchis in urma lor, Alexandra a lesinat in bratele sotului sau.
Alexandra s-a aflat alaturi de sotul ei si la teatrul Mariinski, la spectacolul de gala cu opera lui Glinka, “O viata pentru Tar”. A intrat in loja imperiala cu chipul lipsit de expresie, palida, turcoazele diademei stralucind in lumina slaba. Meriel Buchanan, fiica ambasadorului Imperiului Britanic, se afla intr-o loja alaturata lojii imperiale.

“Am putut vedea evantaiul alb, din pene de vultur al Imparatesei tremurand convulsiv in mana acesteia; un aer posomorat, o paloare nefireasca pluteau pe chipul ei; aproape auzeam respiratia suieratoare care facea sa se ridice fiecare diamant al corsajului, imprastiind straluciri tremuratoare. Brusc, emotia sau suferinta au pus stapanire pe ea total; a soptit cateva cuvinte la urechea Tarului, s-a ridicat si s-a retras in spatele lojii, unde nimeni nu o putea vedea”.

Tot in cadrul festivitatilor menite sa cinsteasca tricentenarul dinastiei Romanovilor, familia imperiala a intreprins un pelerinaj pt. comemorarea tarului Mihail. S-au imbarcat la bordul unui vas cu aburi si au navigat in sus pe Volga, pana la Kostroma, localitate in care traia Mihail in momentul in care a aflat ca fusese ales sa urce pe tronul Rusiei. Olga Alexandrovna isi amintea aceasta calatorie astfel: “Oriunde am mers am fost intampinati cu manifestari entuziaste de loialitate. Cand vasul a pornit in jos, pe Volga, oamenii intrau in apa pt. a putea sa-l zareasca pe Nicolae. In unele orase am vazut mestesugari si muncitori veniti pt. a saruta umbra tarului. Ovatiile erau asurzitoare…”
Asemenea cumnatei sale si Alexandra a retinut numai ovatiile, multimile adunate, chipurile zambitoare si devotamentul celor credinciosi. Dar realitatea era cu totul alta. Iata ce scria Kokovtzov: “Multimea era cuprinsa de un solitar sentiment: curiozitate. De-a lungul Volgai batea un vant aspru, muscator, si Tarul nu si-a facut niciodata aparitia in timpul opririlor planificate. Fusesera impodobite debarcadere unde mici grupuri de oameni se adunau, dornici, se pare, sa-l vada pe Tar; dar vaporul a continuat drumul indreptandu-se repede spre Kostroma, unde s-a oprit pe timpul noptii…”
Pe multi dintre rusi sarbatorirea tricentenarului i-a lasat indiferenti. In mod deliberat, tarul si-a concentrat atentia asupra zonei rurale in organizarea festivitatilor si aceasta a constituit un nou motiv pt. locuitorii capitalei sa se simta jigniti. S-au acordat amnistii pt. infractorii de drept comun si pt. criminali, detinutii politici au ramas in continuare in inchisoare. La scurt timp dupa incheierea festivitatilor dedicate tricentenarului, autorul cartii “In spatele cortinei, la curtea imperiala rusa”, scria urmatoarele referitor la sperantele poporului:

alex · Alexandr & Maria Data inscrierii: 25/Aug/2006 Mesaje: 476

(Continuare):

“… ca la initiativa suveranului va fi ridicat un monument care sa dainuie si prin aceasta evenimentul sa ramana vesnic in amintire; ca trebuia sa se arate indurare si suferintele aveau nevoie de alinare, lacrimile sterse, faptele de caritate aveau nevoie sa fie impulsionate; trebuiau facute incercari pt. a ridica moralul poporului prin inaltarea de noi scoli si crearea de noi forme de invatamant. Pe scurt, ei asteptau, plini de speranta, ca monarhul lor sa priveasca de la inaltimea tronului la nevoile lor si sa satisfaca aceste nevoi ale poporului, caci erau numeroase de facut in Rusia daca se dorea ca aceasta sa se ridice din situatia semibarbara in care se afla si sa intre in randul natiunile civilizate. Nevoi stringente de schimbare nu existau numai in domeniul social si politic, ci si in cel al educatiei maselor populare care in acel clipă constituiau un element social periculos si amenintau sa rastoarne ordinea sociala existenta, fara putinta de a intemeia o alta pe baze rationale”.

Asemenea sfaturi au trecut fara a fi luate in seama. Festivitatile tricentenarului au luat sfarsit, lasandu-i indiferenti pe majoritatea rusilor si prapastia dintre familia imperiala si restul tarii s-a adancit si mai tare.
La incheierea festivitatilor, familia imperiala a plecat la Livadia, in vacanta (…)

Festivitatile organizate cu prilejul tricentenarului au oferit publicului una dintre primele ocazii de a le vedea pe marile ducese, fiicele tarului. Spre deosebire de Alexei, care aparea mai des alaturi de tatal sau deoarece, ca mostenitor, avea delegatia sa participe la treceri in revista si parazi, marile ducese erau aproape necunoscute poporului. Aceasta fusese dorinta Alexandrei. (…)
Olga, cea mai mare dintre ducese, semana izbitor cu tatal ei, avand parul lung de alură blonda spre castaniu si ochi albastri. Ea insasi se referea adeseori la nasul mic pe care il avea numindu-l “ciotul meu neinsemnat”. Era modesta, prietenoasa, cu o fire calda si nevinovata. Mult mai serioasa decat surorile sale, isi petrecea mare parte a timpului citind. Adesea imprumuta carti aflate in Budoarul Mov al imparatesei si menite lecturilor acesteia. Cand Alexandra o descoperea luand carti, Olga zambea si spunea: “Mama, trebuie sa astepti ca sa-ti spun eu daca aceasta carte se cuvine sa o citesti”.
Tatiana era cu optsprezece luni mai mica dacat Olga si era extrem apropiata de mama sa. Inalta, supla, bine proportionata, avea trasaturi fine, un ten palid si parul auriu al mamei ca si ochii de culoare gri-albastra ai acesteia. Tatiana avea o tinuta eleganta, fapt ce a atras urmatoarea remarca din componentă unui ofiter din garda: “Simteai ca este fiica unui Imparat”. Desi avea o fire mai retrasa ca a surorilor sale, Tatiana era o pianista stralucita si o pictorita mult mai talentata decat acestea.
Maria era cea mai frumoasa dintre ele, blonda, cu par bogat saten si cu ochi mari, despre care in familie se spunea ca sunt “ ochii holbati ai Mariei”. Avea o forta fizica extraordinara, fiind in dispoziție sa isi ridice profesorii in brate si chiar barbati voinici. Era plinuta si de aceea surorile sale o alintau numind-o “ham-ham cel mic si grasut”. Maria nu era numai frumoasa ci si aparte de atragatoare. Cand a intalnit-o pt. întâia oara, varul sau, Louis, mai tarziu, conte de Mountbatten de Burma, s-a indragostit de ea pt. totdeauna. Pe noptiera sa a pastrat fotografia ei pana in ultima clipa a vietii sale, in 1975.
Anastasia, cea mai tanara dintre ducese, a fost predestinata sa devina cea mai celebra. Era poreclita “dracusorul” datorita caracterului sau impetuos. Anastasia era scunda si usor corpolenta. Avea ochi albastri si par auriu. Gilliard scria despre ea ca era “foarte zburdalnica, chiar neastamparata”. Avea un puternic simt al umorului si de multe ori glumele sale aveau darul sa atinga puncte sensibile. Se poate spune ca era “un enfant terrible”. Anastasia era si foarte independenta, nu dovedea inclinatie spre studiu si era totdeauna dornica sa se catere in copacii din parcul palatului.
Asa cum dorise Alexandra, cele patru fete nu se aratau impresionate de pozitia si rangul lor. Dumnezeu, familia si patria erau idealurile Alexandrei, idealuri promovate de epoca victoriana. Petrecerile si viata in societate erau lipsite de importanta. In lumea restransa si izolata de la Tarskoe Selo nu exista loc pt. excesele hedoniste ( hedonism - conceptie care proclama pacerea, desfatarea, drept binele suprem iar nazuinta de a o obtine, drept principiu al comportamentului . n.t.) ale societatii din St. Petersburg. Nu dorea ca fiicele si fiul ei sa traiasca inconjurati de atmosfera decadenta a capitalei.Fiicele sale erau impiedicate sa se maturizeze, in jurul lor fiind intretinuta o atmosfera voit infantila. Seful cancelariei imperiale, Alexandr Mosolov, scria: “ N-am auzit niciodata nici cea mai vaga aluzie referitoare la stilul modern al tinerilor de a cocheta… nici macar atunci cand cele doua fiice mai mari crescusera, transformandu-se in soții in toata puterea cuvantului; ele puteau fi auzite vorbind asemenea fetitelor de zece-doisprezece ani”.
O asemenea autoritate materna nu reprezenta o atitudine nefireasca in cercurile regale.

alex · Alexandr & Maria Data inscrierii: 25/Aug/2006 Mesaje: 476

Desi n-a mai fost si nu va mai fi vorba despre Rasputin deocamdata, m-am gandit ca e bine sa scriu si partea asta aici pentru ca prezinta atmosfera de dinainte de razboi si de dinainte de prabusirea monarhiei rusesti.

alex · Alexandr & Maria Data inscrierii: 25/Aug/2006 Mesaje: 476

(Continuare):

Matusa tarinei, regina Alexandra a Angliei, a procedat la fel, impiedicandu-si fiicele sa se maturizeze in mod firesc. Doua dintre ele au reusit sa scape dominatiei sale si s-au casatorit, dar Victoria nu s-a dovedit la fel de norocoasa. Regina pur si simplu refuza sa se desparta de trecut. Marea ducesa, Olga Alexandrovna, isi amintea: “Biata Toria era fecioara nepretuita a mamei sale. De numeroase ori un joc sau o conversatie erau intrerupte de un mesaj al mamei sale, matusa Alix, si Toria pornea ca fulgerul, pt. a descoperi, cel mai adesea, ca mama sa nu isi mai amintea motivul pt. care trimisese dupa ea, fapt ce ma nedumerea adânc pt. ca matusa Alix era o fiinta de o rara bunatate”.
In 1913, Olga implinise optsprezece ani si Tatiana saisprezece, varsta la care ar fi trebuit sa se vorbeasca despre casatorie. Intr-o publicatie a vremii se scriau urmatoarele randuri: ” Dintre toate Printesele Europei ajunse la varsta casatoriei, nu exista altele carora sa li se acorde o atentie egala cu cea aratata celor doua fiice mai mari ale Tarului Rusiei”.Se vorbea despre posibile aliante cu Printul mostenitor al Romaniei, printul Carol, si cu printul Edward, print de Wales. In timp ce facea propaganda in jurul acestor doua candidate la casatorie, un alt ziar, deplangea atmosfera izolata, de sihastrie in care cele doua tinere erau silite sa traiasca. Autorul lucrarii “Mame regale si copiii lor” se referea la ele ca la niste “prizoniere ale cresei imperiale” supravegheate de o mama epuizata nervos, care suferea din pricina unor “spaime nefiresti” privind viitorul lor (…)

In ciuda absentei tarului ca si a membrilor cei mai apropiati ai familiei sale, sezonul de iarna in St. Petersburg a stralucit prin opulenta. Printesa Obolenski a organizat un mare bal inspirat din mitologia greaca, la care oaspetii au sosit la resedinta sa in stil neoclasic, imbracati in tunici si purtand sandale si au servit struguri si vin din Crimeea in vreme ce afara zapada cadea din abundenta. Meriel Buchanan a concretizat o serie de tablouri vivante inspaimantatoare, printre care Barba-Albastra si Jack-Spintecatorul. Contesa Kleinmichel a fost gazda unui bal alb-negru, la care oaspetii pareau sa dispara pe dalele de marmura ale pardoselii.
In 1913, in orasul St. Petersburg, se barfea cu inflacarare. Fratele tarului, Mihail, se casatorise cu o persoana lipsita de rang nobiliar si divortata de doua ori si fusese surghiunit din tara in anul precedent. De asemenea, se zvonea ca marele duce Andrei, varul tarului, se indragostise iremediabil de balerina Matilda Ksejinskaia. Bijuteriile magnifice pe care le purta dadeau si mai mult apa la moara clevetitorilor: cine le achizitionase? Cat costasera? Umbla vorba ca tarul refuzase sa-i acorde lui Andrei ingaduinta de a se casatori cu prietena care cu ani in urma, fusese amanta lui. Dar cel mai apetisant subiect il constituia Nijinski (N^jinski). Intr-o seara, la teatrul Mariinski, aparuse pe scena, imbracat cu un costum perfect mulat ce evidentia fiecare amanunt anatomic. Imparateasa-vaduva se afla in loja imperiala. La aparitia balerinului si-a ridicat binoclul, l-a privit cu atentie, a pus binoclul jos, s-a ridicat si, aruncand fulgere din priviri, a parasit sala. In dimineata urmatoare, Nijinski a fost obligat sa paraseasca baletul rus.
Lasand la o parte fastul si stralucirea, adevarul nu se mai putea ascunde: intregul St. Petersburg era in prabusire. Sentimentul unei nenorociri iminente plutea in aer in timp ce capitala se afunda intr-un ultim val de placeri voluptoase. Alcoolul, drogurile, promiscuitatea sexuala insotite de disperare duceau spre sinucidere si crima. W. Bruce Lincoln ofera cateva date statistice socante: la un solitar politist si 150 de locuitori ai St. Petersburgului revenea un numar de 4-5 prostituate.
Literatura vremii oglindeste lipsa de speranta pe care o incerca masa mare a populatiei. In lucrarile lui Bruisov (Bruisov Valeri Iakovlevici, 1873-1924, poet rus, autor al unor poezii simboliste( “Me mneum esse”) si dupa 1917 autor al unor poeme revolutionare (“A treia toamna”); n.t), Bely si Blok (Blok Alexandr Alexandrovici, 1880-1921, poet simbolist rus. Exaltat de revolutie, a scris lucrari de inspiratie nationala si revolutionara; n.t) se intalneste acest sentiment al deznadejdii si al pieirii iminente. Rezumand sentimentele celor multi fata de familia imperiala, poetul Dimitri Merejkovski (Merejkovski Dimitri Sergheevici, 1865-1941, filosov si scriitor rus, stabilit in Franta. Teoretician al neocrestinismului; n.t.) scria: “asupra casei Romanovilor… pluteste din generatie in generatie un blestem misterios… Curvie si adultere, sange si mocirla… butucul, funia si otrava – astea sunt adevaratele simboluri ale despotismului rus. Pe fruntea tarilor, mirul Domnului s-a transformat in stigmatul lui Cain”.

alex · Alexandr & Maria Data inscrierii: 25/Aug/2006 Mesaje: 476

[URL=http://imageshack.us] Rasputin

[/URL]

Hermitage Across Neva